AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »

CONCLÚZIE s. f. 1. judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau argumente; încheiere. 2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere. ◊ (muz.) ultima secțiune din expoziția unei sonate. ♦ a trage ĩi = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere. 3. judecată finală a unui silogism. 4. (mat.) parte din enunțul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstrație. 5. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ♦ a pune ĩi = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. (< fr. conclusion, lat. conclusio) Vezi definitia »

DEFECTOLOGÍE s.f. Ramură a pedagogiei care studiază persoanele cu deficiențe senzoriale, intelectuale etc. [< rus. defektologhia, cf. lat. defectus – defect, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

PREPARÁNDIE, preparandii, s. f. (Înv.) Școală pentru pregătirea învățătorilor; școală normală. – Din germ. Präparandie. Vezi definitia »

HEMIPARACUZÍE s.f. (Med.) Paracuzie limitată la o ureche. [Gen. -iei. / < fr. hémiparacousie]. Vezi definitia »