CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr. cénogenèse) Vezi definitia »

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec. Vezi definitia »

TUȘIÉRĂ, tușiere, s. f. Cutie de metal care conține o perniță îmbibată cu tuș, folosită la umezirca ștampilei, înainte de aplicarea ei. [Pr.: -și-e-] – Tuș + suf. -ieră. Vezi definitia »

MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »

țuțurică, țuțurici s. f. concubină, amantă. Vezi definitia »