ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură. Vezi definitia »

ANNÁTĂ s. f. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an. (< fr. annate, lat. annata) Vezi definitia »

fântânícă, fântâníci, s.f. (reg., înv.) rană la piciorul vitei. Vezi definitia »

clisură, s.f. 1. chei, din sârbo-croată klisura = chei Vezi definitia »

PLÉURĂ s.f. Membrană seroasă a plămânului. [< it. pleura, cf. fr. plèvre < gr. pleura – coastă]. Vezi definitia »