cáuză (cáuze), s. f. – 1. Motiv. – 2. Proces, pricină. Lat. causa (sec. XIX). – Der. cauza, vb. (a pricinui, a produce), din lat. causare; cauzal, adj., din lat. causalis; căuzaș, s. m. (partizan, revoluționar), cuvinte folosite mai ales în 1848; cauzativ, adj., din lat. causativus. Vezi definitia »

stârfoceálă, stârfocéli, s.f. (reg.) 1. fructe, legume strivite. 2. moleșire (de oboseală, de somn, de căldură); moșeală. Vezi definitia »

BEȘICÚȚĂ s. f. v. bășicuță. Vezi definitia »

ASPIRÍNĂ, aspirine, s. f. Nume dat acidului acetilo-salicilic, întrebuințat ca medicament febrifug și calmant. – Fr. aspirine (germ. Aspirin). Vezi definitia »

horodíncă s. f. – Dans tipic. Rut. horodjanka „orășancă” (DAR). Vezi definitia »