APOZÍȚIE, apoziții, s. f. Atribut substantival pus în cazul nominativ, indiferent de cazul substantivului determinat, sau, mai rar, în același caz cu substantivul determinat. – Fr. apposition (lat. lit. appositio, -onis). Vezi definitia »

TAHIARITMÍE, tahiaritmii, s. f. (Med.) Aritmie cu frecvență cardiacă mare. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. tachyarythmie. Vezi definitia »

ANEUPLOIDÍE s. f. poliploidie constând în adăugirea sau scăderea numărului de cromozomi din nucleul celulelor somatice; heteroploidie. (< fr. aneuploïdie) Vezi definitia »

FLEGMAZÍE s.f. (Med.) Inflamație internă; flogoză. [Pron. -zi-e, gen. -iei. / < fr. phlegmasie, cf. gr. phlegmasia – scurgere]. Vezi definitia »

PLANCTOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază microorganismele acvatice din care este alcătuit planctonul. [Gen. -iei. / < fr. planctologie]. Vezi definitia »