PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. Vezi definitia »

SCENOLOGÍE s. f. știința punerii în scenă a spectacolelor. (< fr. scénologie) Vezi definitia »

MISOGAMÍE s. f. aversiune față de căsătorie. (< fr. misogamie) Vezi definitia »

ECHIPLANÁȚIE s.f. Nivelare a reliefului la o aceeași altitudine. (din fr. équiplanation) Vezi definitia »

ESCROCHERIE s. f. înșelătorie, pungășie, șarlatanie. ◊ înșelăciune, fraudă. (< fr. escroquerie) Vezi definitia »