TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine. Vezi definitia »

nátimă, nátime, s.f. (reg.) 1. morman de pietre la hotarul unui loc. 2. namilă, matahală, arătare, monstru. 3. bubă mare și rea. Vezi definitia »

NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile de picior. 2. (Reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se petrece nojița (1). [Var.: năjíță s. f.] – Din bg. nojiță. Vezi definitia »

strájniță, strájnițe, s.f. (înv.) turn de pază. Vezi definitia »

PICĂTÚRĂ, picături, s. f. 1. Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picături = din când în când, câteodată; p. ext. în timpul liber, pe apucate. Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare. ◊ Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit. Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă. 2. (La pl.) Substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături (1). – Pica¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »