ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre. Vezi definitia »

MÓNSTRU s. m. 1. ființă fantastică cu corpul din elemente specifice oamenilor și animalelor. ◊ colos, namilă, ființă, lucru de proporții colosale. ◊ (adj.; fam.) de mare amploare, colosal. 2. ființă care prezintă o anomalie fizică din naștere; pocitanie. 3. om crud, degenerat, denaturat. 4. ~ sacru = mare vedetă a cinematografiei sau teatrului. (< fr. monstre, lat. monstrum) Vezi definitia »

MESOMÁCRU, mesomacri, s.m. Picior metric cvinar, alcătuit în prozodia modernă dintr-o silabă accentuată urmată de una și precedată de trei silabe neaccentuate.(Ex:„Pe-un prund de oseminte” (M. Eminescu) iamb+mesomacru, v^/vvv^v) Vezi definitia »

BIMÉSTRU s. n. interval de două luni. (< fr. bimestre) Vezi definitia »

SEMILACÚSTRU, -Ă adj. (despre așezări omenești) situat atât pe apă, cât și pe uscat. (< semi- + lacustru) Vezi definitia »