EXTERITORIALITÁTE s.f. (Jur.) Totalitatea drepturilor speciale de care beneficiază, în anumite condiții, reprezentanții unui stat pe teritoriul altui stat; extrateritorialitate. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. exterritorialité < lat. ex – în afară, territorium – teritoriu]. Vezi definitia »

îndeléte adv. – 1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica). Vezi definitia »

FACULTÁTE s. f. I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. ◊ însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< fr. faculté, lat. facultas) Vezi definitia »

INFAILIBILITÁTE s. f. Faptul de a fi infailibil; natura, caracterul sau starea a ceea ce este infailibil. [Pr.: -fa-i-] – Din fr. infaillibilité. Vezi definitia »

INOCUITÁTE s.f. (Liv.) Însușire a unui lucru de a nu fi vătămător. [Pron. -cu-i-. / cf. fr. innocuité, it. innocuità]. Vezi definitia »