MÚTIC, -Ă adj. (Despre frunze) Care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.). [< fr. mutique, cf. lat. muticus – spin]. Vezi definitia »

ALCÁIC, -Ă adj. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice. (< fr. alcaïque, lat. alcaicus) Vezi definitia »

BIOMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la biomecanică. [< fr. biomécanique]. Vezi definitia »

APOLÍNIC, -Ă adj. Referitor la zeul Apolo. ♦ Luminos, senin, echilibrat. ♦ (Op. dionisiac) Termen folosit de Nietzsche, prin care înțelegea o atitudine meditativ-teoretică, bazată pe ordine, armonie, echilibru și măsură. [Cf. germ. apollinisch, it. apollineo]. Vezi definitia »

MALACOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la malacologie. [< fr. malacologique]. Vezi definitia »