CARÁCĂ s.f. Navă voluminoasă, cu catargul principal foarte înalt, folosită de portughezi pâna la sfârșitul sec. XVI. [< fr. caraque, cf. ar. karraka]. Vezi definitia »

pigálă s.f. (reg.) migală, migăleală. Vezi definitia »

PROTOPLÁSMĂ s.f. Materia din care sunt formate organismele vii și care reprezintă substratul material caracteristic vieții. Vezi definitia »

PENTAMORFÓZĂ s. f. (arte) metodă a dialecticii pentadice aplicată la muzică, arhitectură, sculptură, pictură și literatură. (< fr. peutamorphose) Vezi definitia »

COLÍNDĂ, colinde, s. f. Colind (2). – Din sl. kolenda. Vezi definitia »