cosaștínă, cosaștíne, s.f. (reg.) holdă cosită pentru nutreț la vite; loc cosit de curând; fânaț de deal. Vezi definitia »

tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă. Vezi definitia »

PROTOPLÁSMĂ s. f. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii. (< fr. protoplasme) Vezi definitia »

UNDIȘOÁRĂ, undișoare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui undiță. Vezi definitia »

SCÉNĂ s. f. 1. parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. teatru; arta dramatică. ♦ a părăsi ă = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune în ~ = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care înfățișează o acțiune distinctă. ◊ scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o acțiune, o activitate. 5. acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. ceartă, ieșire violentă, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau ĕ) = a aduce cuiva reproșuri cu vorbe violente, amenințări, plâns. (< fr. scène, it. scena, lat. scaena) Vezi definitia »