LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda. Vezi definitia »

EXTREMÁLĂ s.f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. [< fr. extrémale]. Vezi definitia »

poticarășíță, poticarășíțe, s.f. (reg.) farmacistă. Vezi definitia »

HÂRTIOÁRĂ, hârtioare, s. f. Diminutiv al lui hârtie (2); hârtiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Hârtie + suf. -oară. Vezi definitia »

BÉRNĂ s.f. Pavilion în bernă = pavilion național coborât pe jumătate, în semn de doliu sau de pericol. [Pl. -ne. / < fr. berne]. Vezi definitia »