analóghion (analoghioáne), s. n. – Pupitru înalt, mobil, pe care se pun cărțile de cult în biserică. – Var. análog. Análog, adj. (analog). Ngr. ἀναλογία și der. săi. – Der. analoghie, s. f. (contribuție proporțională; înv., analogie); analogie, s. f. (asemănare); analogic, adj. (întemeiat pe analogie); analoghisi, vb. (înv., a împărți). Cf. Gáldi 145. Vezi definitia »

ANTITÓN s.n. (Poligr.) Emulsie formată din ulei de in, gumă arabică și acid fosforic, folosită pentru combaterea fenomenului de tonare. [Et. incertă]. Vezi definitia »

EȘALÓN s. n. 1. (mil.) element al unui dispozitiv de luptă sau de marș. ◊ treaptă ierarhică în organizarea (sub)unităților și marilor unități militare. 2. unitate de transport (tren, coloană de mașini etc.). (< fr. échelon) Vezi definitia »

somón (-oáne), s. n. – Pîine, bucată de pîine. – Mr. sumună. Tc. somon (Șeineanu, II, 326; Lokotsch 1926), cf. alb., bg., sb. somun. Vezi definitia »

ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon]. Vezi definitia »