Definita cuvantului permanent
PERMANÉNT, -Ă adj. 1. stabil, neîntrerupt; statornic, imuabil. 2. ondulație ~ă (și s. n.) = odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp. (< fr. permanent, lat. permanens)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu permanent
Instrument de percutie, care face parte din setul de tobe. Se mai numeste si „toba mica” Vezi definitia »
INSOLÉNT, -Ă adj. (și adv.) obraznic, impertinent; nerușinat. (< fr. insolent, lat. insolens) Vezi definitia »
ARDÉNT, -Ă adj. 1. (Rar) Înflăcărat, înfocat, aprins. 2. (Despre nave) Care, sub acțiunea vântului, se întoarce cu prora în direcția din care bate vântul. [< fr. ardent, cf. lat. ardens < ardere – a arde]. Vezi definitia »
ECHIPOLÉNT, -Ă adj. 1. de forțe, de valori egale. 2. (log.; despre noțiuni, judecăți) care exprimă în forme diferite același înțeles; echivalent. 3. (mat.; despre vectori) egali, paraleli și de același sens. (< fr. équipollent, lat. aequipollens) Vezi definitia »
ANCADRAMÉNT s. n. 1. cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră. 2. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat. 3. ansamblu de construcții, plantații etc. care mărginesc o piață. (< fr. encadrement) Vezi definitia »