IMPRESIONÍSM s. n. Mișcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunțarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafețelor (în sculptură), printr-o mare libertate a formelor, lărgirea cadrului tonal și subiectivitatea coloritului (în muzică), prin tendința de a reda impresii fugitive, și cele mai intime nuanțe personale (în literatură). [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnisme. Vezi definitia »

PROBABILIORÍSM s.n. Sistem catolic de teologie morală potrivit căruia nu suntem obligați să respectăm legea când existența acesteia e mai puțin probabilă decât nonexistența ei. [Pron. -li-o-. / cf. it. probabiliorismo < lat. probabilior, comparativ al lui probabilis]. Vezi definitia »

REIONÍSM s. n. Mișcare în artele plastice din Rusia, la începutul sec. XX care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. – Din fr. rayonnisme. Vezi definitia »

BAZEDOVÍSM s. n. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creșterea stării de anxietate, agitație, tahicardie etc. (< fr. basedowisme) Vezi definitia »

REOMORFÍSM s. n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomorphisme. Vezi definitia »