DINÁMICĂ s.f. 1. Ramură a mecanicii care studiază legile mișcării corpurilor și forțele care acționează asupra lor. 2. Procesul de dezvoltare a unor fenomene sub acțiunea anumitor factori; mișcare, schimbare. 3. Ansamblul nuanțelor utilizate în muzică, tot ce se referă la intensitatea (forța) emiterii sunetelor. [< fr. dynamique, cf. gr. dynamis – forță]. Vezi definitia »

ZEÍNĂ s.f. Proteină care se găsește în boabele de porumb. [Pron. ze-i-. / < fr. zéine]. Vezi definitia »

MICROFOSÍLĂ s. f. fosilă de dimensiuni microscopice. (< fr. microfossile) Vezi definitia »

CONFLUÉNȚĂ s. f. 1. loc unde se unesc două cursuri de apă sau limbile a doi ghețari. 2. (fig.) punct de întâlnire, contact. (<fr. confluence, lat. confluentia) Vezi definitia »

CATÉTĂ, catete, s. f. Fiecare dintre cele două laturi care alcătuiesc unghiul drept al unui triunghi dreptunghic. – Din fr. cathète, lat. cathetus. Vezi definitia »