IMPREGNÁȚIE s. f. 1. impregnare. 2. distribuție neregulată în masa rocilor a unor substanțe minerale. (< fr. imprégnation) Vezi definitia »

podnójie (podnójii), s. f. – Scăunel. Sl. podŭnožije (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv. E dubletul lui podnoje, s. f. (tălpig), din același cuvînt sl., al lui podnoșcă, mai frecvent în formă de pl. podnoști, s. f. (tălpig), din rus. podnožka sau bg. podnožki (Conev 61); al lui potnog, s. n. (pedală la războiul de țesut), din sl. podŭnogŭ; și al lui pîrnojie, s. f. (pămînt nelucrat), din bg., sb. podnožie „cîmp la poalele munților” (Candrea). Vezi definitia »

OSCILOMETRÍE, oscilometrii, s. f. (Med.) Măsurare a amplitudinii modificărilor de volum ale arterelor periferice. – Din fr. oscillomètrie. Vezi definitia »

PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. Parte a psihologiei care se ocupă cu studierea proceselor psihologice în raport cu procesele fiziologice din organism, în special cu cele din sistemul nervos central. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. psychophysiologie. Vezi definitia »

SIALOFAGÍE s. f. deglutiție exagerată de salivă (însoțită de aerofagie), în gastropatii. (< fr. sialophagie) Vezi definitia »