Definita cuvantului clorură
CLORÚRĂ, cloruri, s. f. Sare a acidului clorhidric; combinație a clorului cu un element chimic sau cu o substanță organică. ◊ Clorură de sodiu = sare de bucătărie. Clorură mercurică = sublimat corosiv. Clorura mercuroasă = calomel. Clorură de var = substanță obținută prin introducerea de clor în varul stins și întrebuințată decolorant și dezinfectant. Clorură de vinil = compus organic gazos obținut prin clorurarea etilenei. Clorură de polivinil = produs macromolecular obținut prin polimerizarea clorurii de vinil, folosit ca material de construcție, la fabricarea pieii artificiale etc.; policlorură de vinil. – Din fr. chlorure.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clorură
șurubăríță, șurubăríțe, s.f. 9reg.) 1. (în forma: șorubăriță) șurubelniță. 2. femeie care recurge la șiretlicuri; șurubăreasă. Vezi definitia »
SPERIETÚRĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură. Vezi definitia »
ANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Distribuire a unei silabe lungi la două picioare metrice. [< fr. anaclase, cf. gr. anaklasis – rupere]. Vezi definitia »
ȘOSELÚȚĂ, șoseluțe, s. f. Diminutiv al lui șosea. – Șosea + suf. -eluță. Vezi definitia »
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificație. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenția sau inovația sa. (< fr. récompense) Vezi definitia »