DUBLÓN¹ s. m. veche monedă spaniolă de aur. (< fr. doublon) Vezi definitia »

babilón (-oáne), s. n. – 1. Babilonie. – 2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la numele orașului, intrat mai întîi în rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (babilonian; babilonic; babilonie) apar de asemenea cu fonetismul ngr., dar sînt înv. (vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în mod excepțional creația adj. babelic; ex. său nu a fost imitat. Vezi definitia »

GARSÓN s. m. bărbat, tânăr care servește într-un restaurant; chelner. (< fr. garșon) Vezi definitia »

ALOHTÓN, -Ă adj. (Despre o formație geologică) Care a suferit deplasări față de locul inițial de formare. [< fr. allochtone, cf. gr. allos – altul, chthon – pământ]. Vezi definitia »

lornión (lornioáne), s. n. – Binoclu, ochelari prinși de nas. Fr. lorgnon. Cf. lornietă, s. f. (binoclu), din fr. lorgnette. Vezi definitia »