ALVEÓLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găsește în plămâni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii și creșterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrând format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile deșerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă”, „de alveolă”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică]. Vezi definitia »

ANTRACÓZĂ s. f. pneumoconioză datorată inhalării pulberii de cărbune. (< fr. anthracose) Vezi definitia »

povăzníță, povăzníțe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fiecare dintre prăjinile, lemnele sau crengile legate câte două cruciș pe o claie de fân sau de paie; martac, panză, păhuie, păușă, păuză, pozmă. Vezi definitia »

cătărambă, cătărămbi s. f. palmă dată cuiva. Vezi definitia »

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură. Vezi definitia »