IÁDEȘ, iadeșuri, s. n. Os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară. ♦ Rămășag care începe prin ruperea acestui os. – Din tc. yades. Vezi definitia »

PÉLEȘ, peleși, s. m. (Reg.) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești, prin care se introduce brăcinarul. Vezi definitia »

URDINÍȘ, urdinișuri, s. n. Deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele. – Urdina + suf. -iș. Vezi definitia »

TALÁȘ s. n. (Colectiv) 1. Așchii lungi, subțiri și răsucite care se desprind la prelucrarea cu rindeaua sau cu unelte cu tăiș lat. 2. Totalitatea sculelor de care au nevoie unii meseriași (cizmari, dulgheri). [Var.: taláj s. n.] – Din tc. talaș. Vezi definitia »

șunecúș s.n. (reg.) pământ alunecos și moale. Vezi definitia »