múzică (múzici), s. f. – 1. Creație artistică cu ajutorul sunetelor. – 2. Muzicuță, armonică. – 3. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. muzica. Fr. musique, și în mr. din it. musica, cf. tc., bg. muzika. Este dubletul lui musichie, s. f. (muzică; muzică gregoriană), înv., din mgr. μουσιϰή (Gáldi 212), cf. sl. musikija. Ortografia musică (și der.) este înv. – Der. muzic, s. m. (înv., muzician), din it. musico; muzical, adj., din fr. musical; muzicant, s. m., din germ. Musikant; muzicesc, adj. (înv., muzical); muzicuță, s. f. (armonică; Arg., gură). Vezi definitia »

primblătúră, primblătúri, s.f. (reg.) bandă, bordură, șnur cu care se ornamentează pe margini unele veșminte; premvitură. Vezi definitia »

jílă s.f. (reg.) vână (la cal). Vezi definitia »

năbușitúră, năbușitúri, s.f. (înv.) invazie, cotropire. Vezi definitia »

ACETAZOLAMÍDĂ, acetazolamide, s. f. Medicament cu efecte diuretice, folosit în cazurile de insuficiență cardiacă, de ciroză hepatică etc. – Din fr. acétazolamyde. Vezi definitia »