țáică s. f. – (Mold.) Drojdie. – Var. Munt. țaic. Origine necunoscută. Legătura cu germ. Teig „aluat” (Scriban) pare îndoielnică. Vezi definitia »

CRIMINOGENÉZĂ s. f. studiu al mecanismelor care generează acte delictuale. (< fr. criminogenèse) Vezi definitia »

EMFÁZĂ, s. f. Atitudine nenaturală, pretențioasă; afectare în scris, în vorbire, în comportare. – Din fr. emphase, lat. emphasis. Vezi definitia »

ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique) Vezi definitia »

felíșcă s.f. (reg.) plantă cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice; filimică, călinică, gălbinele, roșioară, roșuliță, rușnică, rușnici, rugiuliță, ruguliță. Vezi definitia »