SUSPÍN, suspine, s. n. 1. Respirație sonoră, adâncă și prelungită, provocată mai ales de o durere psihică; oftat, suspinare. ◊ Expr. (Rar) A-și da ultimul suspin = a muri. 2. Respirație scurtă și întretăiată, care însoțește un plâns puternic; sughiț (de plâns), suspinare. 3. (Reg.) Astmă (la cai). [Pl. și: suspinuri] – Din suspina (derivat regresiv). Vezi definitia »

ALUMÍN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine]. Vezi definitia »

OCTAVÍN s. n. flaut mic cu o octavă mai sus decât flautul. (< fr. octavin) Vezi definitia »

CITADÍN, -Ă, citadini, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) 1. Adj. Orășenesc. 2. S. m. și f. Orășean. – Din fr. citadin, it. cittadino. Vezi definitia »

pehín, pehíni, s.m. (reg.) jneapăn. Vezi definitia »