păstăiúță, păstăiúțe, s.f. (reg.) păstăioară. Vezi definitia »

MICROFÁUNĂ s. f. fauna microscopică (protozoare și nematode) a unui spațiu restrâns. (< fr. microfaune) Vezi definitia »

plîntă (plánte), s. f. – Talpa piciorului. Lat. planta (Tiktin). Apare numai la Dosoftei, sec. XVII. Ar putea fi cultism, dar cf. împlînta. E dubletul lui plantă, s. f., din fr. plante, der. planta, din fr. planter; plantator, s. m. (cultivator); plantație, s. f. (teren cultivat). Vezi definitia »

CONTRAMÍNĂ s.f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. [Cf. fr. contre-mine]. Vezi definitia »

DẤRĂ, dâre, s. f. 1. Urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; p. gener. urmă. ◊ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira. Vezi definitia »