Definita cuvantului pion
PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pion
ROTATRÓN s.n. (Poligr.) Mașină de gravat a formelor cilindrice pentru heliografie, bazată pe principiul gravării fotoelectrice prin descompunere în elemente. [Cf. fr., engl. rotatron]. Vezi definitia »
SUBTÓN s.n. (Muz.) Ton suplimentar mai jos decât cel fundamental. [< sub- + ton]. Vezi definitia »
RADIOCASETOFÓN, radiocasetofoane, s. n. Aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + casetofon. Vezi definitia »
-TON3 elem. tono-. Vezi definitia »
CHAMPOLLION [șãpolió], Jean François (1790-1832), orientalist francez. A pus bazele egiptologiei științifice moderne prin descifrarea hieroglifelor egiptene („Manual de scriere hieroglifică a vechilor egipteni”). Autor al unei gramatici egiptene și al unui dicționar egiptean cu scrierea hieroglifică. Vezi definitia »