MANICÓRD s.n. Vechi instrument muzical cu coarde și clape, ale cărui coarde erau acoperite cu pânză pentru a face sunetele mai line. [< it. manicordo, cf. fr. manicorde]. Vezi definitia »

ACÓRD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat într-o înțelegere; învoire, înțelegere. 2. Tratat, convenție între state, care reglementează domenii determinate ale colaborării internaționale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixată pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă nemijlocit mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate. 4. Raport între două sau mai multe cuvinte ale căror forme trebuie să concorde potrivit genului, numărului, cazului, conjugării etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse în același timp. ♦ Disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale și înlănțuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo]. Vezi definitia »

CLAVICÓRD s. n. vechi instrument cu claviatură și coarde lovite, strămoșul pianului. (< fr. clavicorde) Vezi definitia »

FILOZOFÁRD s.m. (Peior.) Cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică. [< fr. philosophard]. Vezi definitia »

ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. (< fr. anémocorde) Vezi definitia »