Definita cuvantului piramidă
PIRAMÍDĂ s. f. 1. poliedru având ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatră, în care erau înmormântați faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemănător unui asemenea monument. 3. figură de gimnastică în care mai mulți sportivi se așază în rânduri suprapuse. 4. îngrămădire de materiale, de lucruri etc. în formă de piramidă (1). ◊ formă de așezare a armelor pe sol, cu vârfurile țevilor sprijinite unele de altele. 5. formă de coroană de pom cu ax principal. ◊ sistem de susținere a viței de vie portaltoi, dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. formație anatomică asemănătoare unei piramide (1). ◊ proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ♦ ~ bulbară = proeminență a cordoanelor anterioare ale măduvei spinării, la nivelul bulbului rahihdian; ĕ Malpighi = formațiuni conice din zona medulară a parenchimului renal, prin care se scurge urina. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu piramidă
MATRÍȚĂ s.f. 1. Unealtă în care s-a executat negativul formei care urmează să fie dată unui material prin deformare plastică sub presiune. 2. (Poligr.) Formă de turnat literele. 3. V. matrice [în DN]. [< germ. Matrize]. Vezi definitia »
CAROTENOÍDĂ, carotenoide, s. f. Substanță colorantă naturală galbenă, portocalie sau roșie. [Pr.: -no-i-] – Var.: carotinoíd s. n., carotinoídă s. f.] – Din fr. caroténoide. Vezi definitia »
VIROÁGĂ, viroage, s. f. Vale mică, râpoasă, mocirloasă, formată de ploi și de inundații sau prin părăsirea albiei de către un râu; albia unui torent, cu malurile adânci și abrupte. – Et. nec. Vezi definitia »
leáfă (léfi), s. f.1. Soldă, remunerație a soldaților plătiți. – 2. Salariu. – Var. (înv.) lefea, (pl.) lefuri. Tc. ülefe, ölefe (Șeineanu, II, 233; Cihac, II, 539; Berneker 683), cf. ngr. λουψές, bg. lefe, alb. ljufé, sb., rut. lefa, pol. lafa. Sec. VII. – Der. lefegiu, s. m. (înv., mercenar, soldat de origine străină; salariat), din tc. lefeci; lefar, s. m. (Bucov., funcționar, subaltern); lefaș, s. m. (salariat). Vezi definitia »
AVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte; profesiune bazată pe această știință. – După fr. aviculture. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z