BARITÓN, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru. 3. S. n. Instrument de alamă care are, într-o orchestră, un rol analog cu acela al baritonului (2) într-un cor. [Acc. și: baríton] – Din it. baritono, fr. baryton. Vezi definitia »

FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton]. Vezi definitia »

pacfón s. n. – Aliaj de cupru, zinc și nichel. Germ. Packfong. Vezi definitia »

HEPTAGÓN s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr. heptagone, cf. gr. hepta – șapte, gonia – unghi]. Vezi definitia »

PENTADECAGÓN s. n. poligon plan cu cincisprezece laturi. (< fr. pentadécagone) Vezi definitia »