DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieții; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoșteni. Vezi definitia »

prepózit (prepóziți), s. m. – Superior, șef. Lat. praepositus (sec. XIX). Vezi definitia »

ASCUȚÍT¹ s. n. Acțiunea de a (se) ascuți. – V. ascuți. Vezi definitia »

ANTROPOLÍT s. n. fosilă umană petrificată. (< fr. anthropolithe) Vezi definitia »

POVÂRNÍT, -Ă, povârniți, -te, adj. Care este aplecat, înclinat; care este situat în pantă sau formează o pantă. – V. povârni. Vezi definitia »