COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. Vezi definitia »

CLĂPĂUGÍT, -Ă, clăpăugiți, -te, adj. Clăpăug. – V. clăpăugi. Vezi definitia »

plesnít s.n. (reg.) 1. (art.) plugușorul. 2. numele unei boli. Vezi definitia »

AUGÍT s. n. Piroxen monoclinic aluminos de culoare brun-verzuie, translucid, important constituent al rocilor magmatice efuzive bazice (andezit, bazalt). Apare sub formă de mase granulare compacte, varietățile alterate fiind utilizate în ind. coloranților. Vezi definitia »

UNDUÍT, -Ă, unduiți, -te, adj. (Rar) Unduios. – V. undui. Vezi definitia »