catilinár (catilináră), adj. – Ambițios, fără scrupule. Lat. catilinarius, de la Catilina (sec. XIX). Cuvînt folosit mai ales de Eminescu și care trebuie să-i fi provenit din lecturile germane. – Der. catilinară, s. f. (catilinară, diatribă); catilinarism, s. n. (ambiție nemăsurată). Vezi definitia »

CAVITÁR, -Ă, cavitari, -e, adj. (Despre corpuri) Gol în interior. (2). – Din fr. cavitaire. Vezi definitia »

CONTRÁR, -Ă adj. Opus; potrivnic. ◊ Noțiuni contrare = noțiuni (sau judecăți) aflate în raport de contrarietate. ♦ (s.n.) Ceea ce este opus, potrivnic. // adv. împotriva, în contra; neconform cu... [Var. contrariu, -ie adj. / < lat. contrarius, cf. fr. contraire]. Vezi definitia »

MACARONÁR s.m. (Fam.) Denumire (depreciativă) dată italienilor. [Cf. it. maccheronaio]. Vezi definitia »

GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar. Vezi definitia »