vínă (-ni), s. f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vina „acuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s. f. (culpabilitate); vinovăție, s. f. (culpabilitate); nevinovăție, s. f. (inocență). Vezi definitia »

MEZENTERÍTĂ s.f. Inflamație a mezenterului. [< fr. mésentérite]. Vezi definitia »

văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »

acoladă, acolade s. f. (er.) poziție în timpul actului sexual în care partenerii sunt așezați unul în prelungirea celuilalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele Vezi definitia »

PUZZOLÁNĂ s.f. (Geol.) Tuf format din sedimentarea cenușii vulcanice, rezistent la apa de mare. [Pron. pu-țo-. / < it. puzzolana, cf. Puzzoli – vulcan în Italia]. Vezi definitia »