Definita cuvantului placentă
PLACÉNTĂ s. f. 1. masă cărnoasă și spongioasă care învelește fătul și prin care acesta primește hrana în perioada de gestație. 2. (bot.) parte a ovarului pe care sunt inserate ovulele. (< fr., lat. placenta)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu placentă
catísmă (catísme), s. f. – Una din cele douăzeci de secțiuni în care se împarte psaltirea. Gr. ϰάθισμα prin intermediul sl. kathisma. Vezi definitia »
HISTOGRÁMĂ s.f. (Statist.) Grafic alcătuit din coloane alăturate având aceeași bază, proporționale cu cantitatea pe care o reprezintă. [< fr. histogramme, cf. gr. histos – țesut, gramma – scriere]. Vezi definitia »
condoroáică, condoroáice, s.f. (reg.) femeie îndrăcită, drăcoaică. Vezi definitia »
PACOTÍLĂ s.f. (În trecut) Marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. ♦ Marfă de calitate inferioară. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla]. Vezi definitia »
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée. Vezi definitia »