LĂSTÁR, lăstari, s. m. (Adesea fig.) Ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase. ♦ (La pl.) Copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase). [Pl. și: (n.) lăstare] – Din bg. lastar. Vezi definitia »

(rar) adj. m., pl. nerăzbiți; f.nerăzbită, pl. nerăzbite Vezi definitia »

PLURIOVULÁR, -Ă adj. (despre ovare) cu numeroase ovule. (< fr. pluriovulaire) Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă, radiculari, -e, adj. Care aparține radiculei, care se referă la radiculă. – Din fr. radiculaire. Vezi definitia »

AUTOGESTIONÁR, -Ă, autogestionari, -e, adj. Care are gestiune sau administrare proprie. [Pr.: -ti-o-] – Din auto¹- + gestionar. Vezi definitia »