Definita cuvantului planator
PLANATÓR s. n. piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ◊ ciocan pentru a face plană fața unui obiect. (< plana + -tor)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu planator
COAUTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări. 2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni. (< fr. coauteur) Vezi definitia »
POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. după cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai târziu; ulterior. 2. aflat în partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. (< fr. postérieur, lat. posterior) Vezi definitia »
INVOCATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur) Vezi definitia »
HEXAREACTÓR adj., s. n. (avion) propulsat de șase turboreactoare. (< fr. hexaréacteur) Vezi definitia »
DEZOLATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Dezolant. [Cf. fr. désolateur]. Vezi definitia »