DINATRÓN s.n. (Fiz.) Tub electronic care se comportă ca și când ar avea o rezistență negativă. [< fr. dynatron]. Vezi definitia »

plocón (plocoáne), s. n. – Cadou, dar. Se spunea înainte despre daniile făcute, mai mult sau mai puțin silit, domnului sau marilor dregători; în epoca modernă mai ales despre daruri oferite cu o anumită solemnitate (Trans., dar de botez). – Ploconul steagului, contribuție pretinsă de fiecare schimbare de domnitor; se percepea și de la cei scutiți și de la marii boieri; pentru oamenii de rînd se micșora la două sferturi. – Plocon domnesc, impozit adițional în favoarea strîngerilor de biruri asupra oilor, grînelor și vinurilor; legiferat de Constantin Mavrocordat în medie pentru zece oi. – Var. înv. poclon. Megl. puclon. Sl. poklonŭ „reverență” (Miklosich, Lexicon, 609; Cihac, II, 269; Conev 58), cf. bg., sb. poklon. – Der. ploconi, vb. refl. (a se înclina, a face temenele, a saluta respectuos, a se umili), din sl. po(dŭ)kloniti, poklanjati; ploconeală, s. f. (aplecare, ploconire). Vezi definitia »

NITRÓN s. m. corp chimic folosit în dozarea acidului nitric. (< fr., engl. nitron) Vezi definitia »

SLON, slonuri, s. n. (Reg.) Șopron. – Comp. sb. slom. Vezi definitia »

CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. Vezi definitia »