LEUCEMÍE s.f. (Med.) Boală a organelor producătoare de leucocite, caracterizată prin înmulțirea anormală a acestor globule; leucocitemie; leucoză. [Pron. le-u-, gen. -iei. / < fr. leucémie, cf. gr. leukos – alb, haima – sânge]. Vezi definitia »

AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur. 2. (Pop.) Mină de aur. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ărie. Vezi definitia »

ETIOLOGÍE s.f. 1. Studiu asupra cauzelor lucrurilor. 2. Ramură a medicinii care se ocupă de cauzele bolilor. [Gen. -iei. / < fr. étiologie, cf. gr. aitia – cauză, logos – studiu]. Vezi definitia »

BATERÍE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație. ♦ ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică. 3. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră. 4. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă. (< fr. batterie, it. batteria) Vezi definitia »

ENTELEHÍE s.f. Termen folosit de Aristotel, însemnând scopul lăuntric care ar sta la baza dezvoltării materiei și ar determina în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. [Gen. -iei. / < fr. entéléchie, cf. gr. entelecheia – activitate]. Vezi definitia »