TWEED s.n. v. tuid. Vezi definitia »

celéd, celéduri, s.n. (reg., înv.) 1. (cu înțeles colectiv) servitorimea dintr-o casă; familie, copii; gloată, liotă. 2. (la sg.) copil mic, prunc. Vezi definitia »

ORTOPÉD, -Ă, ortopezi, -de, s. m. și f. 1. Medic specialist în ortopedie; ortopedist (1). 2. Meseriaș care fabrică aparate ortopedice; ortopedist (2). – Din ortopedie (derivat regresiv). Cf. germ. Orthopäde. Vezi definitia »

KITHARÉD s.m. Nume dat lui Apolo, conducătorul corului muzelor, care cânta cu kithara. ♦ Rapsod, recitator care cânta și din kithara. [Cf. germ. Kitharöde, gr. kitharaoidos]. Vezi definitia »

pútred (pútredă), adj. – Stricat, descompus. – Mr., megl. putrid. Lat. pūtrῑdus (Pușcariu 1420; REW 6877), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171). – Der. putrezi (var. înv. putredi, Mold. putrădesc), vb. (a se descompune); putrejune (var. putreziciune), s. f. (putrefacție); putregai (var. putrigai), s. n. (lemn putred, putreziciune), unde g apare ca în mucegai (Tiktin), în locul lui j din putrejune, cf. repezi › repejune › repeguș (după Pușcariu 1421, dintr-un lat. *pūtrῑcus, explicație care ar fi insuficientă); putregăi, vb. (a se putrezi); putregăios, adj. (putrezit de jumătate, mîncat de carii); putrezitor, adj. (care putrezește); putrezitură, s. f. (putrefacție). – Der. neol. (din fr.) putrefacți(un)e, s. f.; putrescibil, adj.; imputrescibil, adj. Vezi definitia »