prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi. Vezi definitia »

ANTIFAGÍNĂ s. f. substanță care apără microbii de fegocite. (< fr. antiphagine) Vezi definitia »

ESTÓNĂ s. f. limba estoniană. (după fr. estonien) Vezi definitia »

VĂPSEÁLĂ s. f. v. vopsea. Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ¹, interfețe, s. f. Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic. – Inter¹-+față. Vezi definitia »