ASTRONOMÍE (‹ fr., lat.) s. f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor, al mișcării și evoluției lor, al structurii și compoziției etc., precum și cu studiul sistemelor de aștri, al galaxiilor și al Universului. Observații sistematice asupra cerului au fost făcute din milen. 3 î. Hr. în China, India, Egipt. Babilonienii sînt cei care au delimitat constelațiile. Prin sec. 6 î. Hr. grecii studiau mișcarea aștrilor, forma cerului și a Pămîntului; de la ei ni s-au păstrat denumirile stelelor și ale constelațiilor. În Europa, a. începe să se dezvolte abia în sec. 16, după ce Copernic a fundamentat sistemul heliocentric. În sec. următor se pun bazele a. moderne, îndeosebi, prin contribuțiile lui Galilei, Kepler și Newton. V. și cosmogonie, cosmografie, cosmologie. Vezi definitia »

CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie) Vezi definitia »

HIGROLOGÍE s. f. disciplină care studiază umiditatea atmosferei. (< fr. hygrologie) Vezi definitia »

DISHEPATÍE s. f. insuficiență funcțională a ficatului. (< fr. dyshépathie) Vezi definitia »

MENUISERÍE s.f. (Rar) Arta de a lucra în lemn; tâmplărie. ♦ Operă în lemn. [< fr. menuiserie]. Vezi definitia »