drîmbă (drấmbe), s. f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul). Vezi definitia »

FLICTÉNĂ s.f. (Med.) Umflătură a pielii apărută prin acumularea în epidermă a unei serozități transparente. [< fr. phlyctène]. Vezi definitia »

înghioldeálă s.f. (reg.) lovitură puternică dată altuia cu ghioldul (pumnul) pieziș. Vezi definitia »

MÂNĂȘTÉRGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură. Vezi definitia »

zăpăceálă s. f., g.-d. art. zăpăcélii; pl. zăpăcéli Vezi definitia »