POLIVALÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea unei substanțe de a fi polivalentă. 2. Capacitate a unei opere de artă de a fi receptată ca valoare estetică în etape succesive. [< fr. polyvalence]. Vezi definitia »

țuicomicină s. f. (glum.) țuică. Vezi definitia »

a pune zăbală expr. (intl.) a nu denunța (pe cineva); a nu recunoaște (pe cineva). Vezi definitia »

ANGELÍCĂ s. f. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. (< fr. amgélique) Vezi definitia »

INVÉNTICĂ s. f. disciplină care studiază procesul invenției și condițiile stimulării creativității. (< inventa + -ică) Vezi definitia »