Definita cuvantului coarticulație
COARTICULÁȚIE, coarticulații, s. f. (Fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârșit. [Pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu coarticulație
PERSECÚȚIE, persecuții, s. f. Urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare. ◊ Mania persecuției = stare patologică manifestată prin ideea fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea. – Din fr. persécution. Vezi definitia »
PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. Vezi definitia »
POSOLOGÍE s.f. Studiu al dozelor în care trebuie administrate medicamentele. [Gen. -iei, var. pozologie s.f. / < fr. posologie, cf. gr. posos – cât, logos – studiu]. Vezi definitia »
SEROTERAPÍE s. f. Metodă terapeutică pentru tratarea și prevenirea unor boli infecțioase prin administrarea serului luat de la un animal imunizat împotriva acestor boli. – Din fr. sérothérapie. Vezi definitia »
FONDERÍE s.f. (Metal.) Instalație metalurgică în care se topesc minereurile pentru a se extrage din ele metalele; topitorie, turnătorie. [< fr. fonderie]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z