Definita cuvantului pluteu
PLUTÉU s. n. 1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate. 2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice. ◊ ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase. (< lat. pluteum)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu pluteu
TROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă și una scurtă și, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată. V. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios]. Vezi definitia »
răcăstéu (-éie), s. n. – (Trans.) Țarc. – Var. lăcăsteu. Mag. rekesztő (Drăganu, Dacor., IX, 211). Vezi definitia »
PRITANÉU, pritanee, s. n. Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée. Vezi definitia »
GHIȘÉU s.n. Ferăstruică, deschizătură amenajată într-o ușă, într-un perete etc. al unui birou, prin care se poate comunica sau transmite ceva. [Pron. -șeu, var. ghișet s.n. / < fr. guichet]. Vezi definitia »
PROTÉU s.m. 1. Zeu marin care avea darul prevestirii și putea lua după voie diferite forme. ♦ Animal amfibiu, întâlnit numai în apele din regiunile carstice din Balcani, cu pielea albă și cu branhiile externe, care se mențin și la adult. ♦ Gen de bacterii în formă de bastonașe, polimorfe. 2. (Liv.) Om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit părerile. [Cf. fr. protée, proteus, lat. Proteus]. Vezi definitia »