PÚSTNIC, -Ă, pustnici, -ce, s. m. și f. Călugăr izolat de lume, care duce o viață aspră; sihastru, schimnic, ascet, anahoret, eremit. ♦ Fig. Persoană care duce o viață retrasă și aspră. [Var.: púsnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. pustynĩnikŭ. Vezi definitia »

EPIDIASCÓPIC, -Ă adj. Referitor la epidiascop. [< fr. épidiascopique]. Vezi definitia »

CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic) Vezi definitia »

TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus) Vezi definitia »

ELANÓDIC s. m. (ant.) arbitru la jocurile olimpice. (< gr. hellanodikes) Vezi definitia »