PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

RADICULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a rădăcinilor nervoase craniene sau rahidiene. [< fr. radiculite]. Vezi definitia »

stărmineálă s.f. (reg.) gradul de înclinare a acoperișului unei case. Vezi definitia »

PODOFILÍNĂ s. f. Substanță rășinoasă care se extrage din rizomul unei plante (Podophyllum peltatum), folosită în medicină pentru calitățile sale purgative. – Din fr. podophylline. Vezi definitia »

SUPRARENÍNĂ s.f. (Biol.) Adrenalină. [După fr. surrénine]. Vezi definitia »