lîngoáre (lângóri), s. f. – 1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin). Vezi definitia »

TROPOTÍRE, tropotiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tropoti și rezultatul ei. – V. tropoti. Vezi definitia »

DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. – Dejuga + suf. -ătoare. Vezi definitia »

POTOPÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a potopi; prăpăd, pustiire, distrugere. – V. potopi. Vezi definitia »

PREINDEXÁRE s. f. (inform.) proces de calcul al unei adrese în care indexarea se efectuează înaintea evaluării adresei. (după engl. preindexing) Vezi definitia »