trâmbí, trâmbésc, vb. IV (reg.) a face (pânza) sul. Vezi definitia »

ABSORBÍ, absórb, vb. IV. Tranz. A suge, a înghiți, a încorpora o substanță etc. ♦ A reține energia radiantă care cade pe un corp. ♦ Fig. A preocupa; a captiva. – Fr. absorber (după sorbi). Vezi definitia »

ȘTIRBÍ, știrbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-și pierde dinții, a deveni știrb. 2. Refl. (Despre vase de gospodărie și alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăișului; a se toci; p. ext. a se ciunti. ◊ Tranz. Am știrbit o farfurie. 3. Tranz. Fig. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din știrb. Vezi definitia »

BASARAB I, domn al Țării Românești (1310-1352), fiul lui Tihomir. A unificat voievodatele din dreapta și stînga Oltului, punînd bazele Țării Românești. În luptă cu tătarii, a extins granița estica a statului pînă spre gurile Dunării; în nov. 1330 a înfrînt la Posada pe suzeranul său, regele ungur Carol Robert de Anjou, întărind independența Țării Românești. Vezi definitia »

cujbi, cujbesc v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a bate. Vezi definitia »